Se încarcă pagina

Cifre pastorale îngrijorătoare

Am găsit o imagine interesantă pe internet. Am căutat sursa, dar fără sorți de izbândă până acum. Destul de multe biserici, cu diferite „culori confesionale”, au promovat-o în Octombrie, când peste Ocean se sărbătorește „Luna păstorului”. În România nu avem încă o asemenea practică, în care să fie adusă în atenție slujirea pastorală (o lună în care, în loc de critică, să promovăm rugăciunea și încurajarea în folosul celor care se ostenesc „în Domnul”, fie că se numesc păstori, prezbiteri, diaconi sau lideri în diverse departamente ale Bisericii).

Câteva observații pe seama cifrelor înaintate:

Pare un procent mare – 97% dintre păstori au fost trădați, răniți sau acuzați pe nedrept de prieteni apropiați, oameni socotiți până atunci de „încredere”. Nu foarte surprinzător, un procent de 78% nu au prieteni apropiați.

– Dacă ai îmbrățișat chemarea conducerii spirituale, pregătește-te să reziști când vei fi trădat, rănit sau acuzat pe nedrept și să te lupți să ai prieteni apropiați, folosind din plin resursa iertării pe care o predicăm adesea.

Nu mai puțin de 70% dintre păstori s-ar lupta cu depresia. Probabil că toate zilele sunt grele, dar duminica seara sau ziua de luni pot să fie mai „negre” decât alte zile.

– Nu lua decizii majore atunci când ești în asemenea situații. Caută compania altor lideri care te-ar putea înțelege și sfătui, recunoaște când treci prin probleme și găsește drumul spre victorie.

7000 biserici se închid în fiecare an. Unele poate chiar trebuie să se închidă, fără să aibă de suferit Împărăția lui Dumnezeu. Altele se închid pentru a se „reinventa”. Sunt probabil mai multe mii de biserici care se înființează în fiecare an, așa că putem spune că, la nivel global, Biserica lui Hristos crește. Nu (mai) vedem atât de clar creșterea în emisfera nordică, dar ea există din belșug mai la sud.

– Întreabă-te ce faci azi și cum investești în viitor pentru ca biserica din care faci parte să prospere evitând pericolul închiderii?

1500 păstori renunță în fiecare lună. Este drept să luăm în considerare și că alții devin păstori, încheie cu bine școli teologice, preiau responsabilitate în biserici locale, pășesc prin credință în slujire… Dar alții renunță, probabil pentru că este prea greu și că vor o viață mai confortabilă și mai puțin complicată.

– Cum crezi că ar putea fi ajutați oamenii care se gândesc să renunțe la slujirea pastorală?

Doar 10% vor ieși la pensie din slujba de păstori. Procentul pare puțin exagerat (calculele lui Robert Clinton – Finishing well – ar fi puțin mai optimiste: aproximativ o treime încheie alergarea bine). Atacurile împotriva liderilor nu „slăbesc” pe măsură ce trece timpul, ci se întețesc, se rafinează, devin mai viclene, mai perfide… până își ating ținta.

– Fii conștient că ești o țintă pentru cel rău. Planifică să sfârșești bine alergarea, prin practicarea disciplinelor spirituale, de la care să nu faci rabat.

80% dintre păstori se simt descurajați. Câteva motive din cauza cărora poate apărea descurajarea sunt următoarele: critica dură din partea membrilor bisericii, oameni care părăsesc biserica, declinul bisericii (numeric și finaciar), conflict între membrii echipei, presiuni din familie, rezistența membrilor la schimbare, presiuni financiare personale, comparațiile cu alți păstori sau problemele nesfârșite ale clădirilor necorespunzătoare pentru lucrarea unei biserici. 1

– Caută contexte în care să fii încurajat să treci cu bine de examenele descurajării. Caută contexte în care să ajuți pe alți lideri descurajați, prin experiența victoriei dobândite în situații similare.

94% din familiile păstorilor simt povara/presiunea slujirii bisericești (copii care nu au voie să fie copii și să greșească, soții care primesc telefoane, critici și sugestii lipsite de bun-simț, presiunea de a fi „în vizorul” celorlalți și, probabil, în discuțiile cu „prăjituri” de la prânzul de duminică).

– Fii conștient de presiunea aceasta și protejează-ți familia de tensiuni inutile (cum ar fi presiunea de a fi perfect). Caută să petreci timp de calitate cu familia, subliniind adesea și privilegiile pe termen lung în familiile liderilor spirituali.

90% dintre păstori lucrează între 55 și 75 ore în fiecare săptămână. Totuși, încă mai există oameni care îi invidiază pe păstori pentru că au „program flexibil” și „mult timp liber” sau că nu „merg la muncă, așa ca toată lumea”.Caută echilibrul între viața de slujire și responsabilitățile personale (ca soț, tată sau prieten). Muncește cu râvnă și propune-ți să faci lucrurile cu excelență, fără să cazi pradă excesului de muncă (adică să devii workaholic).

– Caută să investești în alți oameni care să preia responsabilități de care te ocupi în prezent, iar activitatea organizației să se dezvolte sustenabil, evitând epuizarea liderului.

Când citim asemenea cifre, cred că avem voie să rămânem uimiți că astăzi mai există oameni care să-și asume responsabilitate pastorală. Poate că unii nu știu la ce se „înhamă” atunci când pornesc pe drumul institutelor teologice. Poate că văd doar partea plină a paharului și cred naiv că viața pastorală este ușoară.

Totuși, privind altfel, Dumnezeu este Cel care cheamă și susține liderii, să stea în picioare în ciuda atâtor atacuri, venite pe fronturi diferite. Dumnezeu trimite și răspunsuri la rugăciune: oameni care intră în procesul de ucenicie și se lasă modelați, încurajări venite la momentul potrivit, o carte bună, prietenia sinceră a unui creștin matur, maturizarea inimii pentru a se bucura de simplitate, dezvoltarea lucrării prin ucenici care devin mai competenți decât noi înșine. Da, există și „partea plină a paharului”.  Când vezi rodul muncii susținute, vine și înviorarea.

Chemarea la slujire este un privilegiu, rămânerea în slujire este o minune. Dumnezeu face și astăzi minuni.

Cum ți se par cifrele acestea? Ce crezi că este exagerat și ce crezi că se potrivește contextului românesc? Putem comunica folosind platforma ProLider România.

Note de subsol:
[1] https://thomrainer.com/2017/09/the-top-ten-sources-of-discouragement-for-pastors

Rotaru Lucian

Rotaru Lucian

Lucian Rotaru – absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal din București (2007), al programului de master în Teologie sistematică în cadrul Facultății de Teologie Baptistă – Universitatea București (2010) și al programului ATS – Teologie pastorală, în parteneriat cu Big -Impact (2013). În prezent, urmează un program de D. Min (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky, SUA. Este căsătorit cu Elisabeta din anul 2008 și tată a doi copii.

5 comentarii la articolul: “Cifre pastorale îngrijorătoare”

  1. Un articol foarte bun!
    Cele mai frecvente critici si dispute sunt “vulpi mici”. Adica pornesc din flecareala si nimicuri, barfeli si nemultumiri personale. Foarte rar se nasc neintelegeri din viziunea bisericii asupra Marii Trimiteri. Multe biserici din Romania au inceput sa incurajeze si sa creasca echipe tinere de lideri (sfatul lui Ietro pt Moise). In viziunea mea, slujirea pastorala este un trepied: Dumnezeu, pastorul si echipa de lideri.

  2. Mulțumesc pentru apreciere, Ionuț!
    Da, trebuie să fim atenți cum tratăm „vulpile mici”, să nu se simtă bine în „ograda” noastră.
    Cred că sunt în România lideri care investesc în tineri pentru viitor, dar încă mai este mult de lucru la acest capitol. Un articol scris de unul dintre colegii ProLider vorbește despre motivele pentru care liderii se tem să delege (sau se limitează la a delega responsabilități, nu și autoritate). Ca să folosim imaginea propusă de tine, atunci slujirea pastorală ar rămâne doar un „deux-pied” fără echilibru pe termen lung…

  3. O radiografie tulburătoare a situației, deși trebuie să acceptăm că cifrele și procentele se referă la păstorii din SUA.
    Ar fi tare necesară o statistică cu privire la liderii din România. Oare s-ar putea realiza?

  4. Foarte interesant. Ieri povesteam cu un păstor județean și îmi spunea că este foarte ingrijorat de faptul că media de vârstă a păstorilor în România este extrem extrem de îmbătrânită. Și adevărul acesta este dar mi se pare mie că tinerii sunt înadins ignorați și lăsați să îmbătrînească ca abia apoi să fie promovați. O fi adevărat? O fi fals?

  5. „O radiografie tulburătoare a situației, deși trebuie să acceptăm că cifrele și procentele se referă la păstorii din SUA.” – Așa este, oamenii din State sunt mai pricepuți la statistică (și mai preocupați spre analiză). La noi nu știu să fi fost făcută o asemenea situație recentă. Estimez că procentele ar fi mai mici decât ale colegilor noștri americani, dar statistica ne poate ajuta ca exercițiu de anticipare, plecând de la tendințele societății.
    „Oare s-ar putea realiza”? Sigur că da. Poate chiar a fost realizată și nu știu eu despre ea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *