Se încarcă pagina

Ispitele liderului 5 – Rigidizarea

Dacă vrei să fii elastic la vârste de peste 40 de ani este bine să faci gimnastică săptămânal începând de tânăr. Elasticitatea se menține prin exercițiu neîntrerupt. Dar dacă vrei să te apuci la 50 de ani să faci șpagatul s-ar putea să te alegi cu o ruptură de mușchi. De ce? Deoarece cu vârsta apare rigidizarea. Dacă pentru un copilaș nu este ceva neobișnuit să-și pună piciorul după cap, la 40 sau 50 de ani devine o adevărată aventură să-ți atingi vârful degetelor de la picioare cu mâna fără să îndoi genunchii.

Ei bine, rigidizarea nu apare doar în domeniul fizic ci și în domeniul intelectual sau chiar spiritual. Am întâlnit destul de mulți lideri despre care ai putea spune că s-au rigidizat. Ani la rând au făcut aceleași lucruri și nu au ieșit din zona lor de confort. Nu au fost întinși dincolo de mentalitățile și obiceiurile moștenite, iar de la o anumită vârstă devin incapabili să se mai schimbe. Lipsa exercițiului i-a lăsat pradă rigidizării.

Îi recunoști de la o poștă după oftările și murmurele dezaprobatoare cu care întâmpină orice perspectivă nouă, orice ieșire din zona obișnuitului, orice încercare de a asculta prezentarea unui pasaj biblic într-o lumină nouă și bine argumentată. După ani de repetat aceleași lucruri au devenit incapabili să se mai îndoaie un pic iar înțepenirea mijlocului o confundă cu stabilitatea și maturitatea spirituală.

Cum putem preveni rigidizarea? Prin practicarea gimnasticii minții.

Aceasta constă în citirea scripturii cu mintea deschisă și sinceritate, recunoscând atunci când nu înțelegem ceva și acceptând faptul că nici o doctrină cultică nu are toate răspunsurile. De asemenea poate consta în citirea unor cărți noi, în participarea la conferințe și seminarii pe teme de interes, iar pentru cei care vor să facă „spagatul” recomand citirea unor cărți scrise din puncte de vedere diferite de cele personale.

Elasticitatea nu se poate menține fără efort și transpirație ba chiar fără asumarea durerii.

Dacă nu faci altceva decât să repeți ceea ce ai moștenit, să discuți doar cu oamenii care gândesc ca tine, să citești aceeași autori sau aceleași subiecte, să asculți aceeași vorbitori ce spun aceleași lucruri, vei fi caracterizat de rigiditate. Dacă eviți subiectele grele, opiniile diferite de ale tale, autorii cu perspective noi și diferite, vei fi caracterizat de rigiditate.

Iar liderul rigid va determina rigiditatea organizației sau bisericii pe care o conduce în același fel în care fariseii și cărturarii au rigidizat iudaismul. Rigiditatea lor a intrat în conflict deschis cu flexibilitatea lui Isus. Gândirea lor inflexibilă a provocat deseori mânia Domnului deoarece ajunseseră până acolo încât să condamne nevinovați.

Rigiditatea este surogatul sfințeniei. Liderii rigizi cred că apără dreapta credință sau „vechile cărări” în timp ce pot ajunge să se împotrivească Duhului Sfânt după spusa martirului Ștefan. Rigidizarea este pericolul ce-l paște pe liderul care nu se dezvoltă și nu învață continuu. Rigidizarea este pericolul ce-l paște pe liderul prea sigur de el.

Rigidizarea este pericolul ce-l paște pe liderul comod și leneș.
Rigidizarea este pericolul ce-l paște pe liderul care fuge de întrebările grele. Domnul Isus i-a provocat cu întrebări pe liderii religioși ai vremii lui, dar aceștia au refuzat să răspundă și ceea ce este mai grav au refuzat să cerceteze cauza profundă a lipsei lor de răspunsuri.
Rigidizarea este pericolul ce-l paște în ultimă instanță pe liderul nesincer. Cred că la temelia rigidizării se află lipsa sincerității și onestității. Am avut ocazia să discut cu astfel de lideri și am realizat, la început cu surprindere, că de la un anumit punct aceștia refuzau să mai fie sinceri și începeau „ să o dea la întors” (iertați-mi limbajul).

O caracteristică comună liderilor rigidizați este explozia de „mânie sfântă” cu care maschează lipsa unor răspunsuri coerente și bine întemeiate la întrebările incomode ce le amenință status quo-ul. Tragedia unor astfel de lideri este dată de incapacitatea purtării unui dialog civilizat și coerent pe marginea unor subiecte controversate. La fel ca cei de pe vremea lui Isus ei trec de la argument la atacul asupra persoanei ori de câte ori propria percepție pare a fi în pericol.

Astfel putem trage concluzia că rigiditatea se auto susține.

Ieșirea din cercul vicios al rigidității începe cu recunoașterea propriei înțepeniri. Apoi continuă cu expunerea treptată la factori de „întindere” a propriilor concepții. Pe măsură ce înveți să nu te mai lași blocat de tulburarea emoțională și să cântărești mai obiectiv argumentele, vei începe să câștigi elasticitate. Vei părăsi raționalizarea pentru raționalitate, autojustificarea pentru cercetarea obiectivă a argumentelor. Va fi un proces destul de lung și dureros dar absolut necesar maturizării și dezvoltării autentice.

Îmi aduc aminte cum am fost eu expus unui astfel de proces, forțat fiind de programă să cercetez opiniile unora cu care înainte nu prea eram de acord. Am fost surprins să constat că în anumite privințe argumentele „lor” erau net superioare celor cu care fusesem eu format. Pas cu pas perspectiva mi s-a deschis și am învățat să nu mai las ca sentimentele subiective să-mi întunece gândirea obiectivă. Am învățat să mă plec în fața evidentului chiar atunci când acesta îmi provoca disconfort. Nu pot să spun că stăpânesc încă pe deplin această artă a gândirii critice dar caut să nu abandonez procesul.

Nu uita că liderii rigidizați formează organizații rigide, iar organizațiile rigide sunt falimentare. Istoria biblică ne învață că trebuie să rămânem mereu deschiși la călăuzirea proaspătă a lui Dumnezeu, călăuzire ce nu va călca niciodată Cuvântul Său dar se prea poate să calce unele interpretări pe care noi le-am dat Cuvântului.

De aceea cultivă sinceritatea, onestitatea și integritatea. Nu repeta greșelile liderilor de pe vremea lui Isus, nu te rigidiza în „neolegalisme” ci mențineți elasticitatea pentru binele tău și al organizației sau bisericii pe care o slujești.

La începutul acestui an te îndemn să cultivi un trup, o minte și un spirit activ și suplu. Este condiția de bază a sănătății fizice, mentale și spirituale.

Laurentiu Funieru

Laurentiu Funieru

Laurențiu Funieru locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani in cadrul Bisericii Penticostale "Efraim". A absolvit Institutul de petrol și gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A obținut masteratul (M.A.) în anul 2015 la TCM International Institute. În prezent slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându- se cu predicarea, creearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *