Se încarcă pagina

Ispitele liderului 7 – Autoprotecția

Domnul Isus spunea odată că o cetate așezată pe un munte nu poate rămâne ascunsă. Problema acelei cetăți este că se situează pe o înălțime. Cu cât ceva sau cineva se află „mai sus” cu atât este mai expus privirilor…și criticilor. Nu trebuie să fi de mult timp lider ca să afli acest lucru pe pielea ta. Odată așezat în poziția de conducere, ochii tuturor se vor îndrepta spre tine și fiecare te va evalua în funcție de așteptările și standardele sale. Începi să cunoști partea mai puțin plăcută a conducerii, anume expunerea la lovituri.

Pe măsură ce slujești vei fi pus în diferite situații care te vor forța să iei poziție, să-ți exprimi opinia sau să iei anumite inițiative, lucru care va naște felurite reacții, de la cele aprobatoare la cele dezaprobatoare. Cu cât capeți mai multă experiență înveți să deosebești situațiile cu potențial constructiv de cele cu potențial exploziv și vei fi pus în situația de a alege între două alternative:

Prima alternativă ar fi să iei taurul de coarne, să înfrunți cu curaj situația și să-ți asumi anumite consecințe neplăcute cum ar fi, scăderea popularității, șifonarea anumitor relații, suportarea unor tensiuni etc. Aici nu vorbesc despre impulsivitate, agresivitate sau lipsă de înțelepciune și prudență ci de asumarea părților mai puțin plăcute pe care le implică conducerea. Nici unui lider nu-i place să arbitreze neînțelegerile dintre frați sau să poarte o discuție dificilă de disciplinare sau confruntare a vreunui frate sau soră, dar ele fac parte din realitatea bisericii pe care am fost chemați să o slujim. De asemenea sunt lideri cărora nu le place să facă schimbări care i-ar expune la tirul criticilor vreunui frate, soră sau grup din biserică preferând să păstreze lucrurile neschimbate „de dragul păcii” (a se citi de dragul păcii mele).

A doua alternativă are de-a face cu ispita autoprotecției. Este alternativa evitării unor astfel de responsabilități. Liderii care se autoprotejează rareori sunt conștienți de adevăratele motive care îi împing să evite cu orice preț situațiile mai neplăcute. De cele mai multe ori ei raționalizează și își justifică autoprotecția cu motivații spirituale precum dragostea, răbdarea, pacea și așa mai departe. Am întâlnit cazuri în care era menționat respectul față de o anumită persoană pe care liderul refuza să o confrunte.

Cum putem să identificăm această ispită în viața noastră? În continuare, vreau să menționez câteva repere:

1. Selectarea situațiilor în care mă implic după criteriul „plăcut-neplăcut”

Dacă-ți analizezi trecutul și observi că printr-un mecanism „magic” ești implicat în toate situațiile care-ți aduc un spor de imagine și popularitate în timp ce nu prea ai de-a face cu situațiile care-ți pot periclita imaginea și popularitatea, atunci să știi că ai căzut în ispita autoprotecției. Dacă în mai toate situațiile tu joci rolul „polițistului bun” înseamnă că ai devenit expert în evitarea cu orice preț a responsabilităților mai puțin plăcute ale slujirii tale.

2. Scoaterea castanelor din foc cu mâna altuia

Dacă ai tendința să delegi altora rezolvarea situațiilor neplăcute atunci ai căzut în ispita autoprotejării. Practic ajungi să-ți sacrifici colegii punându-i mereu să joace rolul „polițistului rău” pentru ca tu să-l poți juca pe cel al „polițistului bun”. Indiferent cum justifici această manevră trebuie să știi că nu este corectă și demonstrează o deficiență de caracter.

3. Selectarea persoanelor pe care le confrunt

Din păcate există destul de mulți lideri care evită să confrunte anumite persoane deoarece, fie au un statut social sau economic mai înalt, fie sunt legați de ele prin diverse interese personale, fie fac parte din familia extinsă, fie sunt persoane influente în biserică etc. Ideea este că ajung să practice favoritismul, alegând să confrunte doar pe cei care nu-i pot crea un neajuns prea mare. Dacă totuși confruntarea trebuie să aibă loc, vor căuta cu tot dinadinsul să delege sarcina altuia, căzând în capcana descrisă anterior. Din afară ceilalți vor percepe liderul ca fiind subiectiv și inconsecvent în aplicarea principiilor pe care le trâmbițează, lucru care nerezolvat poate să ducă la pierderea încrederii în el.

4. Abandonarea la greu a colegilor

Probabil sunteți familiarizați cu modul în care David l-a ucis pe Urie soțul Batșebei. L-a abandonat în toiul bătăliei prin ordonarea retragerii trupelor și lăsarea lui Urie descoperit în fața armatei dușmane. Unii lideri iau anumite inițiative în care-și antrenează coechipierii, dar dacă se întâmplă ca lucrurile să nu iasă tocmai bine, ei se retrag și îi lasă pe aceștia descoperiți în fața tirului de critici. Am auzit astfel de mărturii legate de unii lideri care încurajează în particular pe cineva dar îl părăsesc în public. Ei se autoprotejează chiar cu prețul dezamăgirii celor din echipă.

5. Teama de evaluare

Evaluarea este cenușăreasa bisericilor. Sunt foarte rari liderii care o promovează cu consecvență și unul din motive este autoprotecția. Ei vor să se protejeze de eventuala supărare a celor pe care-i evaluează, pe de o parte, iar pe de altă parte doresc să nu fie expuși nici ei unui astfel de proces al evaluării.

Feedbackul are întotdeauna o componentă neplăcută, deoarece unul din rolurile lui este de a-ți arăta ceea ce poți face mai bine. Am fost surprins să constat aversiunea față de feedback chiar acolo unde nu mă așteptam, la lideri cu vechime pe cale și cu experiență în slujire. Teama de a primi un feedback sincer și obiectiv îi făceau pe unii să evite oferirea unui astfel de feedback (pentru ca respectivii să nu se „răzbune” pe ei ulterior). Bineînțeles că autoprotecția era mascată sub motive foarte spirituale precum dragostea, dorința de a nu răni etc. Din păcate teama de evaluare scoate în evidență imaturitatea psihologică și spirituală care-l face pe lider să-și apere imaginea de sine cu orice preț.

6. Teama de schimbare

Schimbarea nu este ușoară pentru nimeni, deoarece ea vine la pachet cu necunoscutul și cu ieșirea din zona personală de confort. Dar ea mai aduce cu sine și riscul eșecului, de aceea liderul care a căzut în ispita autoprotecției o va evita cu orice preț. Autoprotecția poate fi mascată prin mesaje spirituale, precum „păstrăm cum am primit” sau „respingem inovațiile moderniste” dar în secret liderului îi este frică să nu eșueze pe drumul nou care i se deschide în față. El poate realiza că trebuie schimbat ceva, dar teama de necunoscut este mai mare decât teama de plafonare. În situațiile grave, pus în fața prăbușirii numerice a adunării liderul va exclama „nu te teme turmă mică” și va pune creșterea numerică a bisericilor vecine pe seama „spiritului lumesc” care îi atrage pe oameni.

7. Îndepărtarea liderilor emergenți

Probabil că acesta este unul din semnele cele mai evidente ale unui lider care se autoprotejează. Atunci când în biserica pe care o conduce încep să se ridice lideri noi, cu vederi mai largi care promovează schimbarea, el va începe să-i descurajeze, să-i vâneze, să-i descalifice în fața altora, doar pentru a se proteja pe sine și poziția sa. În secret el se simte amenințat și în loc să crească împreună cu lucrarea și să devină un consilier pentru liderii emergenți, va prefera să-i elimine de pe scenă.

Concluzie

În mod sigur mai puteți enumera și alte semne (și chiar vă încurajez să o faceți), dar oricât de bine liderul va ascunde sau va justifica autoprotecția, pe termen lung această atitudine egocentrică va duce la prăbușirea sa și a lucrării pe care o conduce.

Ieșirea din capcana autoprotecției se face prin pocăință sinceră, prin dependență reală de Dumnezeu, prin hrănirea semnificației personale din relația cu Hristos și nu din imaginea publică, prin cultivarea smereniei autentice.

În slujirea noastră ne vom confrunta mereu cu aceasta ispită, de aceea trebuie să veghem continuu și trebuie să creăm o cultură a transparenței și dării de socoteală.

Laurentiu Funieru

Laurentiu Funieru

Laurențiu Funieru locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani in cadrul Bisericii Penticostale "Efraim". A absolvit Institutul de petrol și gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A obținut masteratul (M.A.) în anul 2015 la TCM International Institute. În prezent slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându- se cu predicarea, creearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *