Se încarcă pagina

Leadership din poziția secundă – realități nefavorabile

În articolul precedent am deplâns lipsa unei atenții speciale acordate liderilor din poziții secundare. Explicația care mi-e cea mai la îndemână pentru această situație este bazată pe observații personale din teren, culese de la mai mică sau mai mare distanță. Pentru că îmi propun o serie de articole pe această temă cu necesitate maximă de abordare, acum mă voi rezuma la a explica puțin diagnosticul anunțat, pentru unii, poate, prea grăbit: teama liderilor din prima linie.

Câteodată liderii principali din biserici suferă de teamă. Și dacă ar fi vorba aici de teama de Domnul, nu aș avea decât de ridicat pălăria – mă tem totuși că teama care dă în mod viclean târcoale celor din linia întâi este manifestată în raport cu cei din linia a doua. Cu toate că slujirea nu este o întrecere de cursă lungă în care liderul face tot ce ține de el pentru a se păstra în pole position, abordarea aceasta se poate observa uneori – mai ales în ani electorali. Haideți pe scurt să vedem de ce se tem liderii principali în relație cu cei din plan secund:

1. Teama de a nu fi ajuns din urmă. Aceasta apare atunci când în echipa de conducere sunt persoane cu abilități de comunicare sau de alt tip, care riscă să pună într-un con de umbră darurile de coordonare ale liderului principal. În multe biserici din România se așteaptă ca pastorul să fie cel mai bun predicator al bisericii, cel mai bun sfătuitor, cel mai, cel mai. Dacă apare altul mai mai decât pastorul, mitul se năruie și atunci poate apărea o reacție de izolare, de marginalizare a acelei persoane din partea liderului principal. Aceasta e rețetă sigură pentru eșec. Un pastor înțelept știe să aducă aproape de sine persoane valoroase, acceptând și celebrând faptul că lângă el sunt oameni capabili – predicatori mai carismatici, consilieri mai buni, manageri mai organizați, gânditori strategici mai atenți. Ce are el? Acel ceva care să îi țină pe toți aceștia împreună într-o formă productivă. Asta îl va face lider/coordonator mai bun.

2. Teama că ceilalți sunt prea în urmă. Se observă uneori că pastorii nu acordă credit celor care vin în urma lor, considerându-i prea necopți, prea nepregătiți. Mesajul pe care îl transmit acești lideri este că nu există altul mai bun ca ei în toate cele duhovnicești. Problema aceasta apare atunci când liderul principal împletește conștient sau nu o părere prea bună despre sine cu pretenții exagerate de la ceilalți. Din păcate acest tip de lider poate fi observat în bisericile de azi. Soluția pentru acesta? O conferință ProLider…care să-l aducă cu picioarele pe pământ.

3. Teama de a nu fi destul de bun. Când în biserică ucenicia este împinsă la marginea preocupărilor generale, apare în loc performanța de tip corporatist. Proiectele sunt mai importante decât oamenii, indivizii sunt măsurați prin ochelarii realizărilor, iar liderul trebuie să se asigure că el va fi totdeauna în vârf. În acest context caracterul și toate chestiunile ce țin de el este mutat la note de subsol, având eventual întâietate când capătă rol de descalificare a altora. Un alt simptom al acestei frici este, paradoxal, menținerea în jurul pastorului a unor oameni mult prea necalificați, pentru a crea impresia că, prin comparație liderul este cea mai potrivită persoană să șadă în vârful scării ierarhice. Care ar fi soluția aici? Hm…cred că o intervenție divină…și pocăință din plin.

Dacă acesta este climatul în care cresc liderii secundari, aceștia vor avea toate premisele să formeze apucături similare. De aceea și cu atât mai mult este așa de important să le acordăm atenție sporită. Pe data viitoare!

Dinu Burzo

Dinu Burzo

Dinu Burzo este pastorul coordonator al bisericii penticostale „Logos” din Cluj Napoca. A studiat teologia la Institutul Teologic Penticostal Bucuresti (2000 - licență), Lampeter, University of Wales (2007 - masterat) și ULBS (2014 - PhD). A scris trei cărți pe teme teologice și de trăire creștină: Revelați și relevanță, Demascarea ispitei și Dinamica toleranței. Este căsătorit cu Persi și împreună au doi copii, Abel și Sonia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *