„𝐵𝑟𝑒𝑎𝑘𝑖𝑛𝑔 𝑁𝑒𝑤𝑠! 𝑂 𝑓𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑙𝑢𝑝 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎𝑡𝑖𝑐 𝑑𝑒 . . .” citesc eu pe prima pagină a unui portal de știri.
„𝐶𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑎̆” mă gândesc în sinea mea, gândindu-mă cât de jalnic au ajuns și aceste canale de știri. Dar, curios din fire, am zis să le mai ofer o șansă.
Apăs pe buton și aștept câteva milisecunde până se încarcă pagina. Iată pe scurt știrea: O fată, în naivitatea ei, și-a pus viața în pericol, salvând un lup care se pierduse de haită. Înfometat, disperat, debusolat, lupul și-a încercat norocul și a găsit în fetiță un aliat de nădejde. E greu să fi un . . .
LUP SINGURATIC
. . . mai ales când ești creat să trăiești în haită.
Am închis pagina web și m-am întors la lectura zilnică, regretând minutele pierdute fără sens. Numai că, ce să vezi. Citind în cartea sfântă am dat de un pasaj ciudat din Judecători ce tocmai are legătura cu povestea de mai sus.
Dacă în cazul lupului singuratic s-a găsit o scăpare, în cazul cetății Lais, destinul a fost tragic. Izolarea de alții a condus, pe de o parte, la un oarecare confort (nu îi deranja nimeni), pe de altă parte, la o stare de vulnerabilitate maximă.
Concluzia? Ca lider . . .
Este un mare pericol în a trăi singur cuc. O fi mai ușor în prima fază, nefiind deranjat de nimeni, dar, pe termen lung ai numai de pierdut. Nu mă crezi? Citește istoria lumii.
Este un mare pericol în a trăi ca un lup singuratic. Șansele sunt mici să găsești o inimă generoasă, ca cea a fetiței. Majoritatea mor leșinați, fără mângâiere. Nu mă crezi? Întreabă pe Robert J. Clinton, profesorul de conducere de la Fuller.
P.S. Asociația ProLider a fost creată exact pe motivul acesta. Ca pastori, lideri de biserici mai mici sau mari, am observat cât de periculos este să te izolezi de alții slujitori de breasla ta. Așadar, viziunea noastră este să creăm o rețea de lider care se dezvoltă continuă pentru biserici și organizații dinamice, relevante și cu impact în societatea contemporană.