Articole

Leadership eclesial de tip-Maria sau de tip-Marta?

„Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El și I-a zis: ‘Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.’” – Luca 10:38-42
Citind recent pasajul biblic prin prisma conducerii, mi-a atras atenția două modalități de leadership. Timpul petrecut în carantină m-a ajutat să îmi analizez, în lumina pericopei biblice, stilul de leadership eclesial pe care l-am îmbrățișat fără multă reflecție. Subliniez pe scurt cele două stiluri de conducere pentru a avea o bază de la care să porniți în analiza propriului stil de conducere.
Abordarea conducerii din perspectiva Martei:

  • Preocupare constantă în „a face” ceva pentru Hristos. Orice. Oricând.
  • Așteptarea ca și ceilalți lideri să fie la fel de adânciți în activism religios.
  • Hristos este consultat pe fugă, în micile pauze de cafea sau ceai.
  • Lamentare continuă cu privire la slujirea altora – mai ales cu privire la cât de puțin realizează.
  • Își canalizează energia pe lucrurile secundare și efemere.
  • Conducerea este legată de sentimentul datoriei. Trebuie să…
  • Nu înțelege timpul „kairos” în conducere din cauza împrăștierii.
Abordarea conducerii din perspectiva Mariei:

  • Preocupare constantă în a intra în prezența lui Hristos, în a cunoaște voia Lui.
  • Hristos este consultat în toate aspectele vieții de conducere.
  • Aduce la Hristos toate temerile, în loc să le îngroape în mormanul de sarcini “importante”.
  • Se bucură de slujirea celor din jur.
  • Înțelege importanța echipei.
  • Își canalizează energia pe lucrurile primordiale.
  • Conducerea este legată de sentimentul colaborării cu Hristos.
Probabil că Marta este persoana cea mai lăudată în contextul postmodern, context caracterizat de mult activism, de multă forfotă, de preocupare constantă cu ceva. Marta este eroul zilei în ochii contemporanilor noștri. Doamne ferește să pui în lumină proastă acest tip de conducere că imediat vei fi apostrofat cu critici precum „Ea măcar face ceva”, „Dacă toți ar sta și ar medita, nu s-ar mai realiza nimic semnificativ” sau „Ești cumva gelos pe lucrarea lui?”. Lumea noastră laudă liderul extrovertit ocupat, activist, plin de realizări mărețe și vizibile.

O eroare teologică și de leadership ar fi să punem sub semnul egalității ambele tipuri de slujre / conducere. Este șocant dar adevărat faptul că Isus nu laudă gestul Martei, nici conducerea bazată doar pe liste cu sarcini de îndeplinit („to-do-uri”). Isus laudă gestul Mariei deoarece gestul ei izvorăște din dorința de a fi mai aproape de El, de a-i cunoaște inima, planul, gândul. Isus laudă gestul Mariei deaorece ea înțelege importanța momentului nefiind distrasă de cele urgente. Deși noi facem multe, puține sunt lucrurile semnificative și longevive. De fapt doar acelea care sunt făcute în colaborare cu EL. Acest lucru mă duce cu gândul la textul ioanin care spune că
„despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”
Timpul în care am stat acasă izolat în luna martie și aprilie a dezvăluit aplecarea mea spre conducerea de tip Marta. Iar recitirea textului în lumina noii revelații m-a motivat să iau decizii noi, mai înțelepte, mai aproape de spiritul Mariei și de al lui Isus.

Ce tip de conducere ai practicat tu până acum și ce ai de gând să faci de acum în colo? Ce trebuie să se schimbe în agenda ta? La ce trebuie să renunți pentru a nu mai rata timpul petrecut la picioarele lui Isus? Ce trebuie să delegi pentru a nu mai fi mereu ocupat cu urgențe secundare?
2020-05-22 12:59