Lecții despre conducere din Vechiul Testament (8)

Iacov, liderul care pornise cu șansa a doua, reușește să obțină binecuvântarea tatălui său, alături de amenințările fratelui mai mare. Esau le amărăște viața părinților prin alegerile făcute în ce privește căsătoria, apoi transmite pe la colțuri că este gata să-l înmormânteze și pe Iacov la scurtă vreme după ce Isaac s-ar fi stins din viață. Tensiunile acestea îl presează pe Isaac să-l trimită pe Iacov departe, să se refugieze în Mesopotamia. Iacov este trimis cu binecuvântarea tatălui său și cu interdicția categorică de a se căsători cu vreo canaanită, cum făcuse Esau.

Citim despre Iacov (Geneza 28:7) că a ascultat de părinți și a mers către Mesopotamia. Pe drum se oprește să se odihnească peste noapte și are parte de un vis cu totul special. Iacov vede în vis o scară plină cu îngeri, scară al cărei vârf ajungea până la cer, iar dincolo de priveliștea extraordinară aude glasul lui Dumnezeu care i se prezintă și-i face promisiuni uimitoare: stăpânire teritorială, urmași mulți care să moștenească țara, sursă de binecuvântare pentru toate grupurile etnice, dar mai ales prezența divină care să-l însoțească pretutindeni pe unde va merge (Gen. 28:15). Dincolo de bogății, terenuri și putere, cel mai important lucru al vieții noastre este să călătorim împreună cu Dumnezeu pretutindeni pe unde vom merge. Ca lideri, ne putem lăsa atrași de lucrurile lumii acesteia sau putem fi descurajați când pierdem lucruri materiale, confort, persoane dragi alături de care ne-am obișnuit până la „plecarea în pribegie”.

Ce face Iacov cu revelația de care avusese parte? Putea să o trateze ca pe un vis oarecare, putea să dea uitării a doua zi la răsărit scara, îngerii și glasul auzit, însă pentru Iacov acela este un moment hotărâtor în viață, când alege să intre în legământ cu Dumnezeu. Dumnezeu trimite revelații oamenilor pentru ca ei să se apropie de El, să se teamă de El și să intre sub protecția Lui binecuvântată. Iacov consideră că acela este momentul potrivit să însemneze locul în care primise revelația și să facă promisiuni lui Dumnezeu. Iacov are așteptarea ca Dumnezeu să-l însoțească în călătorie, să-l păzească, să se îngrijească de trebuințele lui și să-l ajute să se întoarcă în pace în casa tatălui său. Iacov promite „la schimb” să recunoască pe Domnul ca Dumnezeu al lui personal, să țină minte locul și revelația primite de la El, dar și să dăruiască înapoi Domnului a zecea parte din ceea ce va fi primit de la El (fără să i se fi cerut aceasta). Iacov era un tânăr necăsătorit, un fugar, un refugiat care dormea sub cerul liber. Dar Dumnezeu vedea viața lui Iacov dincolo de acest episod și avea de gând să-l binecuvinteze din plin, pentru că îi vedea inima dornică de a fi pe placul Lui.

Și liderii de azi călătoresc. Viața noastră este o călătorie către țara de sus. Și liderii de azi își doresc revelații de la Dumnezeu, în care Dumnezeu să le dea direcție, călăuzire, să promită belșug și protecție divină. Ce trebuie făcut cu acele revelații? Le putem uita, le putem găsi motive pentru care nu s-ar putea împlini, sau le putem considera valoroase ca niște comori.

Vedem în anii următori din viața lui Iacov că Dumnezeu nu îi dăruiește doar ceea ce se aștepta Iacov, ci îi oferă mult mai mult. Când se întoarce spre casa tatălui său, Iacov poate să facă două tabere consistente cu oameni și bunuri materiale. Dumnezeu și-a respectat partea lui de legământ și a binecuvântat pe Iacov dincolo de așteptările sale. Așa poate face El cu fiecare dintre liderii de azi, dacă vom fi gata să ascultăm ceea ce Dumnezeu ne transmite și să credem ceea ce El ne promite.

Ce alte lecții despre conducere credeți că mai putem învăța de la Iacov, în etapa aceasta a vieții lui (Geneza 28)?