De multe ori, în dinamica bisericii locale, există riscul să fim foarte ocupați, dar nu neapărat foarte clari. Putem ajunge să întreținem programe, să repetăm activități și să susținem un ritm constant al lucrării, fără să mai evaluăm suficient de atent dacă tot ceea ce facem servește cu adevărat scopului pentru care existăm.

Această temă ne cheamă la o reașezare sănătoasă. Nu este o chemare la mai puțină slujire, ci la o slujire mai limpede, mai intențională și mai aliniată cu misiunea pe care Dumnezeu a dat-o bisericii.

Slujirea se revigorează atunci când redescoperă de ce există. Când scopurile devin mai clare decât programele, atunci și energiile noastre, și resursele noastre, și oamenii noștri pot fi așezați mai bine în direcția potrivită, astfel încât lucrarea să nu fie doar susținută, ci să fie și roditoare.