„𝐵𝑟𝑒𝑎𝑘𝑖𝑛𝑔 𝑁𝑒𝑤𝑠! 𝑂 𝑓𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑙𝑢𝑝 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎𝑡𝑖𝑐 𝑑𝑒 . . .” citesc eu pe prima pagină a unui portal de știri.
„𝐶𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑎̆” mă gândesc în sinea mea, gândindu-mă cât de jalnic au ajuns și aceste canale de știri. Dar, curios din fire, am zis să le mai ofer o șansă.
Apăs pe buton și aștept câteva milisecunde până se încarcă pagina. Iată pe scurt știrea: O fată, în naivitatea ei, și-a pus viața în pericol, salvând un lup care se pierduse de haită. Înfometat, disperat, debusolat, lupul și-a încercat norocul și a găsit în fetiță un aliat de nădejde. E greu să fi un . . .
LUP SINGURATIC
. . . mai ales când ești creat să trăiești în haită.
Am închis pagina web și m-am întors la lectura zilnică, regretând minutele pierdute fără sens. Numai că, ce să vezi. Citind în cartea sfântă am dat de un pasaj ciudat din Judecători ce tocmai are legătura cu povestea de mai sus.
„𝐼̂𝑛 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎, 𝑛𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝐼𝑠𝑟𝑎𝑒𝑙; 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑚𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑎 𝑑𝑎𝑛𝑖𝑡̧𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆𝑢𝑡𝑎 𝑜 𝑚𝑜𝑠̦𝑖𝑒 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑎𝑠̦𝑒𝑧𝑒 𝑖̂𝑛 𝑒𝑎, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑧𝑖𝑢𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑛𝑢-𝑖 𝑐𝑎̆𝑧𝑢𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑟𝑡̧𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜 𝑚𝑜𝑠̦𝑡𝑒𝑛𝑖𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑠𝑒𝑚𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑖 𝐼𝑠𝑟𝑎𝑒𝑙. 𝐹𝑖𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑎𝑛 𝑎𝑢 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑖 𝑡𝑜𝑡̧𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑣𝑖𝑡𝑒𝑗𝑖, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖-𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑇̧𝑜𝑟𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐸𝑠̦𝑡𝑎𝑜𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑠𝑐𝑜𝑑𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑡̧𝑎𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠-𝑜 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑒𝑧𝑒. 𝐸𝑖 𝑙𝑒-𝑎𝑢 𝑧𝑖𝑠: ‘𝐷𝑢𝑐𝑒𝑡̧𝑖-𝑣𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡̧𝑖 𝑡̧𝑎𝑟𝑎.’ [. . .] 𝐶𝑒𝑖 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑖̂𝑛 𝐿𝑎𝑖𝑠. 𝐴𝑢 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛𝑑 𝑙𝑎 𝑎𝑑𝑎̆𝑝𝑜𝑠𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑠𝑖𝑑𝑜𝑛𝑖𝑡̧𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑔𝑟𝑖𝑗𝑎̆; 𝑖̂𝑛 𝑡̧𝑎𝑟𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑒𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑒𝑖; 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑑𝑜𝑛𝑖𝑡̧𝑖 𝑠̦𝑖 𝐬̦𝐢 𝐧-𝐚𝐯𝐞𝐚𝐮 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐚𝐥𝐭̧𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢” – Judecători 18:1-2a, 7 VDC
Parcă am început să văd legătura dintre textul sacru și articolul despre lup. Mai ales după citirea ultimei frazei. Am continuat citirea.
„[. . .]𝑠-𝑎𝑢 𝑛𝑎̆𝑝𝑢𝑠𝑡𝑖𝑡 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐿𝑎𝑖𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑐𝑒; 𝑙-𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑡̧𝑖𝑠̦𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑏𝑖𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑎𝑟𝑠 𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎. 𝑁𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑛-𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑎̆𝑣𝑖𝑡-𝑜, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑒𝑟𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑆𝑖𝑑𝑜𝑛 𝑠̦𝑖 𝐬̦𝐢 𝐧-𝐚𝐯𝐞𝐚𝐮 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐚𝐥𝐭̧𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢” – Judecători 18:27b-28a VDC
Dacă în cazul lupului singuratic s-a găsit o scăpare, în cazul cetății Lais, destinul a fost tragic. Izolarea de alții a condus, pe de o parte, la un oarecare confort (nu îi deranja nimeni), pe de altă parte, la o stare de vulnerabilitate maximă.
Concluzia? Ca lider . . .
P.S. Asociația ProLider a fost creată exact pe motivul acesta. Ca pastori, lideri de biserici mai mici sau mari, am observat cât de periculos este să te izolezi de alții slujitori de breasla ta. Așadar, viziunea noastră este să creăm o rețea de lider care se dezvoltă continuă pentru biserici și organizații dinamice, relevante și cu impact în societatea contemporană.
„𝐶𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑎̆” mă gândesc în sinea mea, gândindu-mă cât de jalnic au ajuns și aceste canale de știri. Dar, curios din fire, am zis să le mai ofer o șansă.
Apăs pe buton și aștept câteva milisecunde până se încarcă pagina. Iată pe scurt știrea: O fată, în naivitatea ei, și-a pus viața în pericol, salvând un lup care se pierduse de haită. Înfometat, disperat, debusolat, lupul și-a încercat norocul și a găsit în fetiță un aliat de nădejde. E greu să fi un . . .
LUP SINGURATIC
. . . mai ales când ești creat să trăiești în haită.
Am închis pagina web și m-am întors la lectura zilnică, regretând minutele pierdute fără sens. Numai că, ce să vezi. Citind în cartea sfântă am dat de un pasaj ciudat din Judecători ce tocmai are legătura cu povestea de mai sus.
„𝐼̂𝑛 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎, 𝑛𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝐼𝑠𝑟𝑎𝑒𝑙; 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑚𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑎 𝑑𝑎𝑛𝑖𝑡̧𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆𝑢𝑡𝑎 𝑜 𝑚𝑜𝑠̦𝑖𝑒 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑎𝑠̦𝑒𝑧𝑒 𝑖̂𝑛 𝑒𝑎, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑧𝑖𝑢𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑛𝑢-𝑖 𝑐𝑎̆𝑧𝑢𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑟𝑡̧𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜 𝑚𝑜𝑠̦𝑡𝑒𝑛𝑖𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑠𝑒𝑚𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑖 𝐼𝑠𝑟𝑎𝑒𝑙. 𝐹𝑖𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑎𝑛 𝑎𝑢 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑖 𝑡𝑜𝑡̧𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑣𝑖𝑡𝑒𝑗𝑖, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖-𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑇̧𝑜𝑟𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐸𝑠̦𝑡𝑎𝑜𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑠𝑐𝑜𝑑𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑡̧𝑎𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠-𝑜 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑒𝑧𝑒. 𝐸𝑖 𝑙𝑒-𝑎𝑢 𝑧𝑖𝑠: ‘𝐷𝑢𝑐𝑒𝑡̧𝑖-𝑣𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡̧𝑖 𝑡̧𝑎𝑟𝑎.’ [. . .] 𝐶𝑒𝑖 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑖̂𝑛 𝐿𝑎𝑖𝑠. 𝐴𝑢 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛𝑑 𝑙𝑎 𝑎𝑑𝑎̆𝑝𝑜𝑠𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑠𝑖𝑑𝑜𝑛𝑖𝑡̧𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑔𝑟𝑖𝑗𝑎̆; 𝑖̂𝑛 𝑡̧𝑎𝑟𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑒𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑒𝑖; 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑑𝑜𝑛𝑖𝑡̧𝑖 𝑠̦𝑖 𝐬̦𝐢 𝐧-𝐚𝐯𝐞𝐚𝐮 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐚𝐥𝐭̧𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢” – Judecători 18:1-2a, 7 VDC
Parcă am început să văd legătura dintre textul sacru și articolul despre lup. Mai ales după citirea ultimei frazei. Am continuat citirea.
„[. . .]𝑠-𝑎𝑢 𝑛𝑎̆𝑝𝑢𝑠𝑡𝑖𝑡 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐿𝑎𝑖𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑐𝑒; 𝑙-𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑡̧𝑖𝑠̦𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑏𝑖𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑎𝑟𝑠 𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎. 𝑁𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑛-𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑎̆𝑣𝑖𝑡-𝑜, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑒𝑟𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑆𝑖𝑑𝑜𝑛 𝑠̦𝑖 𝐬̦𝐢 𝐧-𝐚𝐯𝐞𝐚𝐮 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐚𝐥𝐭̧𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢” – Judecători 18:27b-28a VDC
Dacă în cazul lupului singuratic s-a găsit o scăpare, în cazul cetății Lais, destinul a fost tragic. Izolarea de alții a condus, pe de o parte, la un oarecare confort (nu îi deranja nimeni), pe de altă parte, la o stare de vulnerabilitate maximă.
Concluzia? Ca lider . . .
- Este un mare pericol în a trăi singur cuc. O fi mai ușor în prima fază, nefiind deranjat de nimeni, dar, pe termen lung ai numai de pierdut. Nu mă crezi? Citește istoria lumii.
- Este un mare pericol în a trăi ca un lup singuratic. Șansele sunt mici să găsești o inimă generoasă, ca cea a fetiței. Majoritatea mor leșinați, fără mângâiere. Nu mă crezi? Întreabă pe Robert J. Clinton, profesorul de conducere de la Fuller.
P.S. Asociația ProLider a fost creată exact pe motivul acesta. Ca pastori, lideri de biserici mai mici sau mari, am observat cât de periculos este să te izolezi de alții slujitori de breasla ta. Așadar, viziunea noastră este să creăm o rețea de lider care se dezvoltă continuă pentru biserici și organizații dinamice, relevante și cu impact în societatea contemporană.