Articole

Antagonism fals

Zilele trecute am văzut pe facebook o postare cu un citat de E.M.Bounds care suna cam așa:
„Biserica are nevoie de oameni plini de Duhul Sfânt mai mult decât de structuri.” (citat redat din memorie).
Văzând cine l-a postat și pe cei care au dat like, am simțit o apăsare pe inimă, apăsare din care s-a născut acest articol.

În primul rând vreau să precizez că sunt de acord cu faptul că oamenii plini de Duhul sunt nevoia numărul unu a bisericii și sunt de acord si cu faptul că poți avea biserici foarte bine structurate dar lipsite de ungerea Duhului, un fel de mașinării cu programe de funcționează fără reproș, dar care nu produc ucenici înflăcărați pentru Domnul ci foarte mulți spectatori mofturoși. Înțeleg realitatea la care a reacționat marele om al lui Dumnezeu împreună cu alți promotori ai trezirilor spirituale și sunt de acord că biserica contemporană poate cădea în capcana unui mecanicism lipsit de ungere.

De ce simt totuși acea apăsare pe inimă, atunci când întâlnesc subiectul pe Facebook sau în convorbirile cu alți creștini? Deoarece am realizat de foarte mult timp că cei mai mulți din cei ce promovează astfel de mesaje, au o înțelegere defectuoasă a realității spirituale. În gândirea și practica lor citatele de genul celui de mai sus sunt înțelese cam așa: „Organizarea, strategia și structurile din cadrul bisericii se opun călăuzirii Duhului Sfânt, iar creștinii cu adevărat duhovnicești nu au treabă cu acestea.” Astfel, ei creează un fals antagonism între Duhul și structură, între ungere și organizare.

Pentru a mă face mai bine înțeles, voi scrie câteva afirmații de tip „Bounds ” aplicate societății românești:

  • „Societatea românească are mai multă nevoie de copii educați decât de un sistem de învățământ eficient.”
  • „Societatea românească are mai multă nevoie de oamenii sănătoși decât de un sistem medical performant.”
  • „Societatea românească are mai multă nevoie de turiști străini decât de o infrastructură bine pusă la punct.”

Aș putea continua, dar cred că ați prins ideea. Toate cele trei afirmații creează un antagonism fals între structură și nevoia subliniată. Nici unul dintre noi nu am face astfel de afirmații ci chiar i-am privi cu suspiciune pe cei care le-ar face. Chiar și creștinii care exultă la citate de tipul celui de mai sus s-ar uita ciudat la tine dacă ai face astfel de afirmații.

Cu toate acestea, în cadrul bisericii lucrurile se schimbă radical, iar falsul antagonism este promovat într-o aură de spiritualitate.
Deși în cadrul bisericii poate exista organizare și structură fără plinătatea Duhului, totuși plinătatea Duhului nu poate exista fără organizare și structură.
Te îndemn să mai citești o dată pe îndelete afirmația de mai sus.

Poate te întrebi de unde știu lucrul acesta. Ei bine, iată motivele ce mă fac să susțin afirmația precedentă:

  1. În capitolul 1 din Geneza se descrie modul în care Duhul lui Dumnezeu era prezent atunci când pământul era modelat și universul era structurat.
  2. Pământul pe care locuim a fost creat prin Cuvânt și este un megasistem format din o mulțime de sisteme ce interacționează între ele într-un mod incredibil de complex și armonios.
  3. Asta înseamnă că viața pe care Dumnezeu a insuflat-o pe Terra este susținută prin intermediul funcționării acestor sisteme (de exemplu cunoscutul sistem al circuitului apei în natură).
  4. În versetul 14 din Geneza 1, putem întrezării conexiunea corpurilor cerești cu realitatea de pe pământ, adică megasistemul Terra este conectat la sistemul solar și chiar mai departe.
  5. Când studiezi modul în care Dumnezeu a organizat poporul Israel în pustiu, aproape militărește, precum și modul în care a organizat slujirea de la Cortul Întâlnirii, nu poți să nu remarci rolul fundamental al sistemelor instituite de acesta (sistemul preoțesc, sistemul jertfelor, sistemul juridic, sistemul sanitar etc.).
  6. Când citești pasajul preferat al partidei spiritualiștilor (valea oaselor uscate din Ezechiel 37) nu poți să nu remarci că Duhul lucrează într-o ordine clară: sistemul osos, sistemul circulator, sistemul muscular, pielea și abia după aceea oamenii aceia au fost înviați și s-au ridicat în picioare. Viața și structura merg mână în mână.
  7. Când te uiți în oglindă și-i mulțumești lui Dumnezeu pentru că te-a creat o făptură așa de minunată, nu uita că ești compus din o mulțime de sisteme care-ți dorești să funcționeze fără reproș (sistemul osos, sistemul muscular, sistemul circulator, sistemul nervos s.a.m.d.). Nu cred că ai afirma vreodată ceva de genul: „Am mai multă nevoie de o inimă sănătoasă decât de un sistem circulator eficient”.
  8. Dumnezeu conduce Universul prin intermediul unei structuri ierarhice (arhangheli, heruvimi, serafimi, îngeri etc.).
  9. Domnul Isus Hristos va conduce Noul Pământ printr-un sistem ierarhic, de aceea este și numit Domnul domnilor și Împăratul împăraților, adică el conduce prin delegare. Lucrul acesta este vizibil chiar în cadrul bisericii unde a lăsat slujitori diaconi, prezbiteri numiți și episcopi (supra/veghetori), precum și numeroase daruri de slujire cu scopuri foarte precise (ca mădularele în trup, potrivit apostolului Pavel).

Ceea ce am vrut să demonstrez este faptul că acolo unde este Duhul Domnului este și structură și organizare, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu la ordinii și nu al dezordinii și haosului.

Acum înțelegi de unde apăsarea ce a generat acest articol?

Majoritatea bisericilor din România nu suferă de supraorganizarea lipsită de Duhul, ci de lipsa de organizare și coerență în acțiunile lor. Cu toate acestea nu am auzit pe prea mulți să se plângă de lipsa de coerență a conducerii și predicării, de calitatea slabă a organizării și lipsa structurilor prin care lucrarea să poată fi administrată eficient.

Ceea ce este și mai ciudat, este faptul că nici măcar aceia care pleacă din astfel de biserici disfuncționale și aleg biserici structurate și bine organizate, nu scriu nimic despre experiențele traumatizante sau frustrante ce i-au făcut să plece, dar atunci când dau peste un citat de tip „Bounds” dau like cu frenezie. Adică, în timp ce au ales alt tip de biserică și beneficiază de structura și organizarea acesteia, rămân fixați pe paradigma falsului antagonism. În timp ce mănâncă cu plăcere din roadele noii grădini, privesc ca pe ceva de importanță secundară metodele de grădinărit ce au condus la acele roade.

M-am întrebat adesea care să fie cauza unui astfel de dezechilibru de percepție. Am ajuns să cred că este o problemă culturală românească.
Disprețuim structurile și prețuim relațiile, în timp ce ne plângem de lipsa infrastructurii și consecințele acesteia pe plan național și chiar eclezial.
Articolul de față se vrea un îndemn la echilibru și la reconsiderarea percepțiilor noastre spirituale, precum și a modului în care abordăm delicata slujire a conducerii. Se vrea de asemenea o critică la adresa promotorilor falsului antagonism dintre Duhul și structură, dintre ungere și organizare.

Mă rog ca Dumnezeu să ne călăuzească la echilibrul biblic ce conduce la adevărata ungere a Duhului ce produce atât oameni transformați după chipul lui Hristos cât și structuri funcționale și eficiente prin intermediul cărora lucrarea să fie bine administrată și roditoare.