Am dat telefoane ca disperatul. Am primit același răspuns . . . negativ. Am zis că rezolv mai ușor dacă interacționez față în față. Citisem undeva că o bună comunicare non-verbală ajută la rezolvarea problemelor mai complicate.
„Sigur mă va ajuta zâmbetul”, am rostit încet, în speranța că nu mă aude nimeni. Așa că am pașit încrezător în magazinul din centru. După 10 minute de așteptare și alte 15 de minute de discuții lămuritoare, răspunsul a fost același: „Nu avem . . . nu putem. Deci, nu se poate”.
În aproape 10 de ani de pribegie pe meleagurile românești am observat că mulți, prea mulți lideri, l-au luat pe „NU” în brațe. Și asta se vede în felul în care conduc biserica, organizația non-profit sau chiar afacerile. Ai zice că arta negației s-a născut pe vremea dacilor și s-a perfecționat în era postmodernă. Sau poate fi o moștenire comunistă. Nu știu ce să zic. Oricum este interesantă experiența mea în România.
❌ Mergi la restaurant și dorești o mică modificare la meniu. Ghici răspunsul? „Nu se poate”.
❌ Apelezi la anumite servicii medicale sau ambulatorii, primul răspuns începe cu „NU”. Nu avem. Nu acum. Nu sunt fonduri. Deci . . . „nu se poate”.
❌ Cauți un expert într-un domeniu mai nișat și te lovești de aceeași problemă. E criză de oameni buni. Nu există, deci, „nu se poate”.
Inițial, am crezut că problema negației este tipică românească. Apoi am citit sfânta carte și m-am liniștit. Problema este și la evrei. Slavă Domnului că nu le-am inventat noi pe toate. O fi și la alții? Nu știu. Dar am rămas uimit că și Moise îl ia pe „NU” în brațe. Iată:
„Sigur mă va ajuta zâmbetul”, am rostit încet, în speranța că nu mă aude nimeni. Așa că am pașit încrezător în magazinul din centru. După 10 minute de așteptare și alte 15 de minute de discuții lămuritoare, răspunsul a fost același: „Nu avem . . . nu putem. Deci, nu se poate”.
În aproape 10 de ani de pribegie pe meleagurile românești am observat că mulți, prea mulți lideri, l-au luat pe „NU” în brațe. Și asta se vede în felul în care conduc biserica, organizația non-profit sau chiar afacerile. Ai zice că arta negației s-a născut pe vremea dacilor și s-a perfecționat în era postmodernă. Sau poate fi o moștenire comunistă. Nu știu ce să zic. Oricum este interesantă experiența mea în România.
❌ Mergi la restaurant și dorești o mică modificare la meniu. Ghici răspunsul? „Nu se poate”.
❌ Apelezi la anumite servicii medicale sau ambulatorii, primul răspuns începe cu „NU”. Nu avem. Nu acum. Nu sunt fonduri. Deci . . . „nu se poate”.
❌ Cauți un expert într-un domeniu mai nișat și te lovești de aceeași problemă. E criză de oameni buni. Nu există, deci, „nu se poate”.
Inițial, am crezut că problema negației este tipică românească. Apoi am citit sfânta carte și m-am liniștit. Problema este și la evrei. Slavă Domnului că nu le-am inventat noi pe toate. O fi și la alții? Nu știu. Dar am rămas uimit că și Moise îl ia pe „NU” în brațe. Iată:
„Du‑te, strânge‑i pe bătrânii lui Israel și spune‑le: «Mi s‑a arătat DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. [. . .] Moise a răspuns și a zis: ‘Dar dacă nu au să mă creadă, nici nu au să asculte de glasul meu, ci vor zice: «Nu ți S‑a arătat DOMNUL »? Moise I‑a zis DOMNULUI : ‘Te rog, Stăpâne, eu nu sunt un om iscusit la vorbă, și aceasta nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbești Tu robului Tău, căci eu am o gură și o limbă greoaie.’ – Exodul 3:16, Exodul 4:1, 10
3 de ori NU în același capitol. Dezamăgitor. Ok. Am înțeles. Sarcina lui Moise, liderul turmei, nu era tocmai ușoară. Să eliberezi un popor de 3 milioane de sclavi din mâna celui mai puternic imperiu al vremii nu e totuna cu a-ți aduce fibra optică pe scara blocului. DAR . . . spiritul este același. Probabil că s-a născut undeva în grădina EDEN.
Desigur, sunt lucruri ale cărui răspuns rămâne neschimbat. Un definitiv NU. Dar majoritatea lucrurilor au o cale de ieșire, un mod de rezolvare. Și pentru asta este nevoie de perseverența liderului. Muuuultă perseverență. Mai ales în scumpa mea țară, România. Într-un final, Dumnezeu i-a dovedit bărbatului pesimist că se poate. Că toate sunt cu putință dacă există implicare divină. Și de fapt acesta este și mesajul zilei de azi: „Toate sunt cu putință pentru cel ce crede!” – Marcu 9:23b EDCR
Se naște întrebarea: CREZI?
✅ De răspunsul tău atârnă restul vieții tale.
✅ De răspunsul tău atârnă multe decizii viitoare ce vor afecta posteritatea, sănătatea, societatea.
✅ De răspunsul tău depinde dacă îl iei pe „NU” în brațe.
Mă rog să fii un lider care nu-l ia pe „NU” în brațe.
Desigur, sunt lucruri ale cărui răspuns rămâne neschimbat. Un definitiv NU. Dar majoritatea lucrurilor au o cale de ieșire, un mod de rezolvare. Și pentru asta este nevoie de perseverența liderului. Muuuultă perseverență. Mai ales în scumpa mea țară, România. Într-un final, Dumnezeu i-a dovedit bărbatului pesimist că se poate. Că toate sunt cu putință dacă există implicare divină. Și de fapt acesta este și mesajul zilei de azi: „Toate sunt cu putință pentru cel ce crede!” – Marcu 9:23b EDCR
Se naște întrebarea: CREZI?
✅ De răspunsul tău atârnă restul vieții tale.
✅ De răspunsul tău atârnă multe decizii viitoare ce vor afecta posteritatea, sănătatea, societatea.
✅ De răspunsul tău depinde dacă îl iei pe „NU” în brațe.
Mă rog să fii un lider care nu-l ia pe „NU” în brațe.