Încă mă gândesc cu groază la cele întâmplate. Într-un fel, trebuia să-i spun. Psihic nu mai suportam ideea de a amâna momentul confruntării. Așa că după mai multe runde de luptă cu propria lașitate/timiditate, mi-am luat inima în dinți și mi-am descărcat toată frustrarea pe el. Un avalanș înfiorător. Rezultatul? Deloc plăcut.
Mă gândesc acum cât de departe se poate ajunge pornind de la o simplă discuție. Acuzări reciproce, jigniri umflate articifial, resentimente și în final pierderea unei relații de muncă construită frumos de-a lungul multor ani. Lucrurile puteau degenera mai mult dar slavă Domnului că focul s-a stins relativ repede. Pe vremea aceea eram încă la început de drum când vine vorba de conducere. Deși aveam ani buni de pregătire teologică, nimeni nu mă pregătise pentru momentele în care este evident că doar o confruntare poate repara un anumit comportament defectuos.
Odată cu expunerea mea la materiale de leadership de înaltă clasă (cursurile EQUIP, conferințele GLS), am înțeles ceva mai mult din psihologia umană și din principiile comunicării între colegi. Americanii vorbesc despre principiul „AFFIRM and CORRECT”. În comunitatea noastră, îl numim principiul SANDVIȘ. Ce înseamnă acesta mai concret? Începi prin a spune ceva bun (aspect pozitiv). Începi prin a afirma darurile, înzestrările și munca depusă. Apoi transmiți cu gingășie problema sau doleanța. În final, închei tot pe un ton pozitiv … condiționat (DACĂ).
Sunt conștient că există și lideri care sunt sceptici la această abordare dar din studiile citite și din cărțile lecturate se pare că aceasta este direcția în care se merge. Și mai e ceva. V-ar surprinde dacă v-ași spune că principiul enunaț mai sus nu este de fapt o descoperire nouă, apărut odată cu leadership modern? Citind Biblia am remarcat că așa a lucrat Dumnezeu cu omenirea. Ofer, pentru exemplificare, un singur exemplu desprins din cartea Apocalipsa. Cu 6 din 7 biserici din cartea Apocalipsa (capitolul 2 și 3) Dumnezeu a procedat în spiritul principiului amintit mai sus. Cele 3 aspecte se pot regăsi la fiecare dintre cele 6 biserici (Efes, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodicea)
Eu cred că organizațiile sau bisericile pe care le conducem ar avea numai de câștigat dacă aceasta ar fi cultura comunicării. Extrema concentrării numai pe lucrurile pozitive (vezi modelul american) se lovește de extrema arătării permanente cu degetul (vezi modelul românesc). Echilibru, dragi lideri. Îndemnați-vă voluntarii, angajați sau membrii la echilibru. De asemenea, consider că relațiile între membrii din echipele de conducere ar avea numai de câștigat dacă am respecta cu sfințenie PRINCIPIUL SANDWICH. Iată secretul unei relații longegive în conducere.
Mă gândesc acum cât de departe se poate ajunge pornind de la o simplă discuție. Acuzări reciproce, jigniri umflate articifial, resentimente și în final pierderea unei relații de muncă construită frumos de-a lungul multor ani. Lucrurile puteau degenera mai mult dar slavă Domnului că focul s-a stins relativ repede. Pe vremea aceea eram încă la început de drum când vine vorba de conducere. Deși aveam ani buni de pregătire teologică, nimeni nu mă pregătise pentru momentele în care este evident că doar o confruntare poate repara un anumit comportament defectuos.
Odată cu expunerea mea la materiale de leadership de înaltă clasă (cursurile EQUIP, conferințele GLS), am înțeles ceva mai mult din psihologia umană și din principiile comunicării între colegi. Americanii vorbesc despre principiul „AFFIRM and CORRECT”. În comunitatea noastră, îl numim principiul SANDVIȘ. Ce înseamnă acesta mai concret? Începi prin a spune ceva bun (aspect pozitiv). Începi prin a afirma darurile, înzestrările și munca depusă. Apoi transmiți cu gingășie problema sau doleanța. În final, închei tot pe un ton pozitiv … condiționat (DACĂ).
Sunt conștient că există și lideri care sunt sceptici la această abordare dar din studiile citite și din cărțile lecturate se pare că aceasta este direcția în care se merge. Și mai e ceva. V-ar surprinde dacă v-ași spune că principiul enunaț mai sus nu este de fapt o descoperire nouă, apărut odată cu leadership modern? Citind Biblia am remarcat că așa a lucrat Dumnezeu cu omenirea. Ofer, pentru exemplificare, un singur exemplu desprins din cartea Apocalipsa. Cu 6 din 7 biserici din cartea Apocalipsa (capitolul 2 și 3) Dumnezeu a procedat în spiritul principiului amintit mai sus. Cele 3 aspecte se pot regăsi la fiecare dintre cele 6 biserici (Efes, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodicea)
- Iată ce ai bun / Iată ce ai făcut bine
- Iată ce am împotriva ta
- Iată ce lucru bun se va întâmpla dacă / iată ce răsplată te așteaptă dacă
Eu cred că organizațiile sau bisericile pe care le conducem ar avea numai de câștigat dacă aceasta ar fi cultura comunicării. Extrema concentrării numai pe lucrurile pozitive (vezi modelul american) se lovește de extrema arătării permanente cu degetul (vezi modelul românesc). Echilibru, dragi lideri. Îndemnați-vă voluntarii, angajați sau membrii la echilibru. De asemenea, consider că relațiile între membrii din echipele de conducere ar avea numai de câștigat dacă am respecta cu sfințenie PRINCIPIUL SANDWICH. Iată secretul unei relații longegive în conducere.