,,Iudeii se mirau și ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.” – Ioan 7:15-16 VDC
Acest pasaj aruncă o lumină asupra a ceea ce eu aș numi sursele cunoașterii. Mirarea iudeilor se naște din modul în care noi oamenii am fost proiectați să cunoaștem și să dăm cunoașterea mai departe prin învățături și sfaturi. Orice ființă rațională creată nu are cunoașterea în sine, ci ea este acumulată prin interacțiune cu informațiile din exterior. Ca să dai învățătură trebuie mai întâi să o primești, să o acumulezi, fie prin cărți, fie prin școală, fie prin experiențele de viață procesate, fie prin cei din jurul tău prin mentorare și ucenicizare.
Dar Domnul Isus, Cuvântul făcut trup, Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, nu avea învățătură prin acumulare din exterior, ci prin comuniune cu Tatăl. Dumnezeu este Atotcunoscător sau Omniscient, El fiind sursa oricărei cunoașteri pe care o are în Sine. Prin răspunsul Său, Domnul Isus subliniază unicitatea Sa, unicitate specifică singurului născut din Tatăl și venit de la Tatăl.
Cele două surse ale cunoașterii, ne ajută pe noi liderii să le cultivăm într-un echilibru biblic.
În primul rând, avem nevoie de cunoașterea ce provine prin revelație sau descoperire de sus, deoarece suntem implicați într-un război spiritual în care avem nevoie de cunoaștere și călăuzire supranaturală.
În al doilea rând, avem nevoie și de cunoașterea acumulată prin prelucrarea rațională a informațiilor provenite din sursele exterioare din mediul înconjurător.
Duhul și rațiunea liderului se pot îmbina în mod armonios pentru dobândirea și folosirea cunoașterii necesare actului de conducere. De prea multe ori, din păcate, cele două sunt puse în opoziție, liderii căzând în una din cele două extreme; fie neglijează cunoaștere provenită prin descoperire, fie neglijează pe cea provenită prin instruire.
Dar Domnul Isus, Cuvântul făcut trup, Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, nu avea învățătură prin acumulare din exterior, ci prin comuniune cu Tatăl. Dumnezeu este Atotcunoscător sau Omniscient, El fiind sursa oricărei cunoașteri pe care o are în Sine. Prin răspunsul Său, Domnul Isus subliniază unicitatea Sa, unicitate specifică singurului născut din Tatăl și venit de la Tatăl.
Cele două surse ale cunoașterii, ne ajută pe noi liderii să le cultivăm într-un echilibru biblic.
În primul rând, avem nevoie de cunoașterea ce provine prin revelație sau descoperire de sus, deoarece suntem implicați într-un război spiritual în care avem nevoie de cunoaștere și călăuzire supranaturală.
În al doilea rând, avem nevoie și de cunoașterea acumulată prin prelucrarea rațională a informațiilor provenite din sursele exterioare din mediul înconjurător.
Duhul și rațiunea liderului se pot îmbina în mod armonios pentru dobândirea și folosirea cunoașterii necesare actului de conducere. De prea multe ori, din păcate, cele două sunt puse în opoziție, liderii căzând în una din cele două extreme; fie neglijează cunoaștere provenită prin descoperire, fie neglijează pe cea provenită prin instruire.
Orice lider din cadrul bisericii trebuie să crească în ambele tipuri de cunoaștere astfel:
- Prin practicarea unei devoțiuni zilnice profunde, deoarece astfel deschide și păstrează deschise canalele revelației de care are nevoie în viața și slujirea sa.
- Prin practicarea cu consecvență a instruirii de calitate, deoarece astfel acumulează învățătura necesară vieții și slujirii sale.
Biblia demonstrează necesitatea ambelor surse pentru creșterea și maturizarea spirituală a credinciosului. De aceea pe paginile ei vedem atât rolul revelației cât și pe cel al prelucrării informație provenită din lumea înconjurătoare. Cărțile ce o compun cuprind atât revelație profetică cât și înțelepciune acumulată prin cărți, prin experiența altora sau cea proprie cât și prin sfatul celor din jur.
La încheierea acestui articol aș dori să-ți evaluezi deschiderea față de cele două surse ale cunoașterii pentru a vedea în ce măsură le practici pe amândouă sau pe care dintre cele două ai tendința de a le neglija, fie prin „activism” fie prin „misticism”.
Dumnezeu ne-a creat cu rațiune și ne-a dat din Duhul Său pentru ca prin „mintea luminată de Duhul” să ne poată călăuzi astfel ca fiecare dintre noi să sfârșim cu bucurie calea și slujba ce ne-a fost încredințată.
Dumnezeu să te binecuvânteze cu creștere în ambele laturi ale cunoașterii!
La încheierea acestui articol aș dori să-ți evaluezi deschiderea față de cele două surse ale cunoașterii pentru a vedea în ce măsură le practici pe amândouă sau pe care dintre cele două ai tendința de a le neglija, fie prin „activism” fie prin „misticism”.
Dumnezeu ne-a creat cu rațiune și ne-a dat din Duhul Său pentru ca prin „mintea luminată de Duhul” să ne poată călăuzi astfel ca fiecare dintre noi să sfârșim cu bucurie calea și slujba ce ne-a fost încredințată.
Dumnezeu să te binecuvânteze cu creștere în ambele laturi ale cunoașterii!